O călătorie imaginară pe târâmul Afroditei? Până nu demult exploram fiecare colţisor al insulei cu puterea imaginaţiei si cu gândul DEPARTE… tocmai la portocalii şi lămâii cu fructe gustoase, la festinul lor culinar şi la petrecerile animate de pofta de viaţă.
Şi într-o marţi avionul a zburat cu destinaţia Larnaca… Mai întâi o mare de albastru, apoi mici aşezări asemenea cuburilor de zahăr brun.
„În 15 minute aterizăm în Larnaca!“, se aude vocea comandantului de zbor şi deja mi se face poftă de mare, de plajă, de soare, doar insula este binecuvântată cu opt luni de vară pe an. O adiere plăcută mă cuprinde când pun piciorul pe tărâm cipriot şi, în timp ce îmi aştept bagajele cu nerăbdare, aflu că din zări am admirat Marele Lac Sărat, casa a mii de păsări flamingo. Mă aşteaptă un Pampos zâmbăreţ, care îmi ia numaidecât bagajul greu şi mă invită să urc în maşină pentru o incursiune pe tărâmul Afroditei. Conduce pe partea dreaptă, cu o lejeritate de invidiat, iar pe fundal se aude o muzică grecească plăcută şi antrenantă care îmi aminteşte de Zorba Grecul şi îmi stârneşte cu chef nebun de drumeţii, de viaţă şi de petreceri până-n zori.
Parfumurile Dior şi Coco Chanel ar avea motive să fie invidioase: prin geamul întredeschis pătrunde un parfum suav, fin de la portocalii, mandarinii, lămâii care mărginesc străduţele. Fiecare casă are o mică grădină cu citrice şi cu flori. Peisajul mă fură şi, fără să-mi dau seama, ajung în Agia Napa, sufletul petrecerilor şi al distracţiei, ziua pe plajele cu nisip fin, apă caldă şi nenumărate golfuri micuţe, noaptea în cluburile arhipline.
Agia Napa, cu miracole
Am luat cu asalt staţiunea şi după ce ne-am cazat la resortul Callisto cu viluţele sale pierdute pe cărări labirintice, umbrite de pini ne-am oprit la mănăstirea Agia Napa. Chiar la fântână octogonală. La baza fântânii am zărit chipul unei femei care, o tânără aristocrată veneţiană care s–a refugiat în acest loc sfânt pentru că nu s–a putut căsători cu alesul inimii sale. În peştera mănăstirii, se află o apeductă prin care curge apă de la izvoarele din munţi, o apă cu puteri miraculoase (un dar pentru localnici din partea fondatoarei mănăstirii), pe care am luat-o şi acasă în recipiente de plastic.
Un muzeu al mării? Chiar peste drum de cochetul restaurant Petinos cu delicatese greceşti de te fac să uiţi de orice dietă am intrat în universul mării: Muzeul Thalassa! Scoici, corali, stele de mare, raci, peşti, plante marine, broaşte ţestoase, toate şi-au dat întâlnire aici pentru a fi aşezate frumos în vitrină şi admirate de privirile curioase. M-am fotografiat cu elefanţii pitici şi cu balenele împăiate, am imortalizat cea mai frumoasă navă – Kyrenia şi am călcat pe o pardoseală din sticlă sub care erau presărate bucăţi din lemn rămase din naufragiul navei.
Cipru cu aromă românească
În Cipru m-am simţit ca acasă… la propriu! Stewardese românce, un peisaj asemănător celui de la noi (asta până să descopăr palmierii, mandarinii şi lămâii) şi chelneri români la tot pasul frumoşi foc şi atenţi cu ai lor. Iar întâmplările amuzante nu au întârziat să apară. La restaurantul Evochia din Lefkosia în timp ce aşteptam să-mi aducă ceva de băut (evident apă sau vin, bunătăţile lor) n-am mai apucat să cer că am fost întrebată în româna cea mai pură: Apă sau vin? Chelnerul ştia cu cine are de a face şi mai înainte deja dăduse lovitura fetelor de la masă care se întrebau cum se spune zaharină în engleză: „Zaharină, cum să se spună?“ şi toţi am început să râdem, deci… fără convenţii, engleza pentru mai târziu.
Am fost serviţi regeşte de românii noştri şi mai pe seară după o masă copioasă m-am gândit că e rost de puţină mişcare la sala de fitness de la Hotelul Sunny Beach din Larnaca. Şi dă-i şi luptă cu 100 de calorii, arse după 2 Km de alergat pe bandă, asta în timp ce schimbam zâmbete şi politeţuri cu antrenoarea sălii… evident în engleză. Dar până la plecare ne-a fost! Ne-a auzit vorbind română şi a început să râdă: „Sunteţi din România?“ Mai era nevoie sa-i spunem? Era de 5 ani în Cipru şi deja nu-i mai simţea farmecul, devenise mult prea banal… Şi seara am încheiat-o într-o notă… românească la o tavernă grecească. Nimic nu crea premisele unei seri presărate cu picanterii româneşti. Muzica grecească, chelnerii vorbeau greceşte, mâncarea grecească şi băutura tot grecească… Totul până la Uzo, ţuica lor tradiţională, primită cu fitze şi cu ceva grimase, dar bucătarul şef ne-a pus la respect… în română: „E chiar bună! Şi gustoasă foc!“ Să mai povestesc că instant toţi am gustat momentul amuzant, dar şi Uzo? Trăise 17 ani în România, iubea româncele frumoase şi căsuţa lui de vacanţă din Sinaia.
Papa bun
Love Cyprus! Mai e rost de slogan? M-am îndrăgostit instant de pâinea albă aburindă, de tzatziki şi de nelipsitele salate de crudităţi. Şi dacă totul pare vegetarian la început,vin apoi friprturile de pui, porc, vită, miel, peştele, chifteluţele de legume… totul udat cu vin, cel de Commandaria e de-a dreptul savuros, dulce şi cu vechime în Europa. Desertul? O nebunie! Prăjiturile sunt divine preparate cu miere, migdale, caju, fistic, miez de nucă, susan, fructe conservate în miere şi farfuriile încărcate cu dulceaţă de vinete şi dulceata de coji de portocală.
April 22nd,2009
Turism |
No Comments
Mare dreptate au cartile de relatii publice care mentioneaza ca importante institutii din Romania au birou de relatii publice (denumirea de pe usa), dar in interior se desfasoara activitati de relatii cu publicul si invers. Hmm… am ridicat din spranceana neincrezatoare cand am citit prima data. Cum se poate o asa ceva?
Noroc cu RATB-ul care nu face decat sa confirme ceea ce aflasem cu mult timp in urma. Va las sa va amuzati si sa cititi cu atentie ultimul paragraf din acest articol:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/844660/Controloarele-RATB-se-lupta-cu-mitocania/
Apoi, pe site-ul RATB, constatam ca nu au birou de relatii cu publicul, ci doar birou de relatii publice care se ocupa de sesizari, iar numerele de telefon din articol sunt de la Serviciul Comercial si Marketing.
Ar fi ideal sa existe doar biroul de relatii cu publicul, cel de relatii publice nu-si are justificarea, “promovarea” se face de la sine
Campaniile de responsabilitate socială, susţinute de Vodafone, continua. Pe 28 martie, la ora 20.30, 1 miliard de oameni vor stinge lumina pentru o ora. Implica-te si tu! www.earthhour.org
Campania naţională va implica autorităţile locale şi naţionale, companii, organizaţii şi pe toţi cei care vor să demonstreze că le pasă de mediul înconjurător. Dintre cele 931 de oraşe din lume care s-au înscris până acum, sapte sunt din România: Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Braşov, Botoşani, Cluj-Napoca şi Tulcea.
În Bucureşti, vor fi stinse luminile de la Palatul Parlamentului, Opera Română, Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă şi Cercul Militar. Pe 28 martie, la 20.30, odată cu stingerea luminilor, World Wide Found for Nature va organiza un eveniment de stradă în Piaţa Constituţiei, împreună cu Astroclubul Bucureşti.
Voi cum veti sustine aceasta campanie? Eu cred ca e momentul potrivit pentru o cina romantica la lumina lumanarilor, fara incarcator in priza, fara lumina in bucatarie, promit ca scot si prajitorul din priza, dupa muuult timp!:-P
Targul de Turism al Romaniei
Daca nu v-ati ales inca vacanta de Paste sau pe cea de vara, o gama variata de oferte veti gasi la Targul de Turism al Romaniei, care se desfasoara la Romexpo, in perioada 19 - 22 martie.
Tour-operatorii va fac reduceri considerabile, de pana la 20% din valoarea pachetelor turistice (de altfel valabile in aceasta perioada in agentiile de turism), dar si suprareduceri pentru cei care se inscriu in perioada Targului.
Atmosfera e animata de ingeniozitatea participantilor. Nu stiu inca ce au pregatit pentru anul acesta, insa in octombrie 2008, sufletul evenimentului a fost tobosarul Cetatii Sighisoara, care a promovat cu surle si trambite (la propriu!) atat valorile patrimoniului UNESCO, cat si serviciile turistice de calitate ale Asociatiei Turistice Sighisoara. Discursul sau a starnit atentia tuturor vizitatorilor care s-au strans fascinati in jurul personajului medieval.
Un alt punct de interes a fost standul unui restaurant, care servea, pe loc, cina de Revelion. Ospatarii se intreceau in cele mai rafinate maniere de a servi meniurile si de a-si impresiona oaspetii.
Agentiile de turism pregatesc ca in fiecare an, pe langa cataloagele cu oferte, si surprize dulci, dar şi diferite obiecte de birotica… Mai multe descoperiti la… Targ! 
I just want to be ok, be ok…
Orange chiar ma face sa renunt la orice activitate cand i se difuzeaza reclama. Si incep sa cant odata cu Ingrid Michaelson: I just want to be ok, be ok… Melodia imi da un tonus extraordinar si, indiferent de dispozitie, incep sa o fredonez. Oboseala? Tristete? Melancolie? Nici vorba de asa ceva, incercati si voi, chiar functioneaza!
Daca anuntul pentru jobul ideal pe timp de criza suna cam asa: Ingrijitor insula tropicala platit cu 100.000 $, iata cum suna anuntul pentru un job realist, conform Bestjobs. Mare atentie, totul e bazat pe voluntariat!
Descrierea firmei:
Productie de echipamente electronice, de automatizare si sisteme de localizare pentru autovehicule/ Vanzare sisteme de localizare, accesorii auto, kituri xenon pt autovehicule, etc
Descrierea postului:
Firma deosebit de mica cautam secretara care sa munceasca de placere, caci salariul oricum va fi mic.
Cerinte:
- Simpatica si draguta insa preferabil cel putin cu prieten, pentru ca sefu‘ sa se limiteze la relatii de servici
- Descurcareata si desteapta, ca sefu‘ raguseste repede daca repeta acelasi lucruri la nesfarsit
- Offisu’ sa fie un program intens folosit, nu doar un cuvant care suna englezeste
- Sa stie suficenta contabilitate cat sa aiba grija de dulapul de bani si cel de carioci. Tocmai de aceea preferam ca ASE sa apara prin CV. Totusi, practica e mai importanta decat cv-ul.
- Sa ii placa sa mearga cu autobuzul, ca e sanatos. Un permis de conducere totusi da bine sa il ai, ca nu se stie cand e greva la ratb.
- Stiinta de a utiliza yahoo messengeru’ este binevenita atata timp cat nu este o boala cronica;
- Sa nu aiba superstitii cum ca statu mai mult de 6 ore la serviciu aduce ghinion. Programul de lucru e foarte flexibil, totul e sa fii prezenta exact cand e nevoie de tine.
- Daca e studenta, sa nu isi doreasca sa stea cat e soarele pe cer la facultate
Locul de desfasurare a actiunii: avem o pozitie strategica, la intrarea in Bucuresti, cum se termina porumbul pe dreapta (langa praktiker militari)
Daca nu ai renuntat pana acum, trimite-ne un cv care sa ne convinga sa te angajam insotit de o fotografie recenta (de preferinta serioasa, ca in perioada asta nu avem joburi pentru foto in costum de baie)
Oferta (bonusuri, beneficii):
Eee… asta e … bonusurile sunt pentru vremuri de crestere economica.. iar acum e criza…
February 25th,2009
Funny moments |
1 Comment
Cofetaria anticriza reloaded!
Ei, da, stiu: n-am avut suficient orgoliu! Sau poate am vrut sa merg pana in panzele albe. Cert e ca aseara iarasi mi-a facut cu ochiul cofetaria fitzoasa. Era deschisa. Intru. Inspectez prajiturile, parca nu aveau suficienta ciocolata, de, o fi criza la cofetaria anti-criza. Pana la urma am ochit mult ravnitele ecleruri cu ciocolata: adica si umplute cu ciocolata si glazurate, nu oricum! Mmm… si Choix à la crème. Am cerut vanzatoarei, care, tin sa precizez, nu mai era cea din seara precedentă.
Buun, platesc, le impacheteaza si mi le da asa, numai in hartie. Cu prajiturile in starea aceea, as fi trait o aventura (asa, cu slalomuri si concentrare maxima) pana acasa. Ii zic: Dati-mi si o punga! La care vanzatoarea, tipa intepata: 5 bani! Si faza asta nu am trait-o numai la cofetarie, ci si la paine. Le e frica, domle’ sa iti zica ca trebuie sa platesti punga, parca se intimideaza, ba, unii chiar te intreaba inainte, strategic, daca ai punga de acasa. Sunt de acord sa platesc pentru ca sunt eco friendly!
BTW, prajiturile au fost foarte bune. La Choix a la crème am observat ca frisca era facuta din smantana, nu era din aia la tub cu muuulte E-uri, iar eclerurile chiar aveau ciocolata.
Fara calorii, e criza!
Dupa vreo cateva zile de mancat fructe si orez, aseara, brusc mi s-a facut pofta de o prajitura cu ciocolata. Buuun, cofetaria - aproape de mine. Pe drum, faceam planuri, cum trebuie sa arate prajitura minune ca sa-mi ridice glicemia, mi-o si imaginam. Ce sa mai, aveam in fata vitrina cu prajituri si nu ma puteam hotari.
Ajung la cofetaria cu doua usi, dintre care una, cea de la strada este mereu inchisa (neinspirata stategie pe criza asta), se intra pe la o usa laturalnica. Dau sa intru, usa inchisa, program 9 - 20.30, era ora 19.30. Cofetareasa scria ceva, nici nu observa. S-au mai strans si altii la usa, nerabdatori, probabil, ca si mine, sa cumpere mult-visatele prajituri. Unii chiar au inceput sa impinga in usa.
Cand, tanti de la cofetarie ridica privirea si ne face semn ca c’est fini. Noi ramanem masca, ceva de genul: Deja ati inchis? Si cu prajiturile ce faceti? O tipa chiar a tinut sa comenteze: Inseamna ca nu aveti nevoie de bani!
Ei, da, asta-i buna! Pe criza asta, unii isi permit sa faca mofturi si sa inchida chiar mai devreme decat trebuie. Altii ar da orice sa atraga niste clienti, de pilda, la restaurantul Little Bay din Londra, patronii, de teama sa nu-si piarda clientii ii lasa pe ei sa aprecieze nota, iar unii chiar nu platesc, dar sunt tratati cum se cuvine de chelneri.
In consecinta, am cumparat lapte si am crosetat niste clatite. Probabil ca astea nu au acelasi numar de calorii pe care il au prajiturile de la cofetaria fitzoasa. In mod sigur, daca as fi mancat de acolo ceva dulce trebuia sa fac rost si de un abonament la sala, cam costisitor, ce-i drept, in opinia cofetarilor.
February 5th,2009
Din viata |
4 Comments
Udrea, ministrul Turismului?!
Desi ma pregatesc de vacanta nu am putut rata momentul de a scrie pe blog despre ceva cu totul si cu totul uimitor! Citind presa, am vazut cat de fericiti sunt liderii PSD pentru ca la ei a venit Mosul cu niste portofolii. Figuri cunoscute la unele ministere: Ilie Sarbu la Agricultura, Marian Sarbu la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ecaterina Andronescu la Ministerul Educatiei. Cu exceptia ministrului Educatiei, de care chiar imi place si mi-a placut cum a reactionat in mandatul precedent, ceilalti doi posibili ministri lasa de dorit pentru mine.
Dar, cireasa de pe tort vine din partea PD-l-ului care o are pe lista pentru Ministerul Turismului pe Elena Udrea. WOW! Ce treaba are ea cu Turismul, mai ales, acum, cand criza se resimte in acest domeniu si e nevoie de o persoana care SA STIE care sunt problemele si sa le remedieze? Ieri am fost la conferinta ANAT (Autoritatea Nationala a Agentiilor din Turism) si acolo se vorbea de solutii anti-criza in turism care trebuie luate la nivel legislativ (adoptarea tichetelor de vacanta, buget pentru promovarea turismului in urmatoarele 5-6 luni), iar membrii ANAT isi exprimau multumirea ca, in urma discutiilor cu partidele aflate la guvernare si cu presedintia, s-a luat decizia inteleapta de a reinfiinta Ministerul Turismului.
Un lucru, insa, imi da sperante: viitoarul posibil ministru al Turismului a declarat, in direct, ca stie de toate pentru ca in scoala a invatat de toate.
Ne-am facut mari!
Azi avem patru anisori de cand ne tot tachinam, pupam…
A inceput asa:
Nu eram acasa, eram la munte
Nu eram singuri, eram cu gasca
Eram amici
Eram mult prea plictisiti de o petrecere
Eram dornici de ceva nou
A fost cu fluturi in stomac…
A fost ca o descoperire…
A fost cu priviri neincrezatoare din partea unora…
Acum a devenit acel ceva fara de care nu poti trai
Acum realizam ca am construit o relatie frumoasa in patru ani
Acum ne iubim, acum ne tachinam, poate ne mai si suparam, dar ne pupam si uitam…
Acum, adica peste cateva zile, plecam din nou la munte, asa in cinstea celor 4 anisori…
